luni, 27 decembrie 2010

Gânduri împletite

Colaborare cu Ioana Catalina Rosculet



Dormi, somnorosule? întreabă
în loc de bună dimineaţa
Cătălina din poveste
dându-mi de veste că secunda
se arcuieşte peste noi

şi-mi propune
un joc răsucit cu
lujeri de nuferi din care poţi împleti
coliere, brăţări și inele

fantome de surâs
din genele ce pâcle urzesc îmi şoptesc
poeţii sunt o specie aparte...
îţi luminează cu licuricii degetele
minţii

tac

irişii de bondar întreabă iar
muza te vrea doar pentru ea? nu vezi?
ai ascuns amiezi în cotloanele hibernării sufletul
te doare cuvântul de la asfinţit
te aşteaptă încărunţit

mă scald în lacul de chihlimbar
mă fură un fir dintr-un ghem smotocit
de o gâză albastru îl prind
între mai marele şi arătător
adulmecându-i cântecul îngânat
de steaua din colţul drept
al străzii cutreierate
de îngeri
demoni
şi alte creaturi în care
amăgitor am crescut
aripi de nu-mă-uita
flamuri de firimituri
s-alunge iarna cu puterea gândului
murmur magia descântului în timp
ce înlănţui curcubeul cu pasul
ochiului închis cutreier
îngerii ascunşi într-un portret
de inorog fragil

te privesc apoi cum râzi fericită în lumi
fără angoase pe care mi-ar plăcea
să le răsucesc printre unghiile roase
să văd ce este dincolo de coaja ce stă să crape
şi cât soare în pumnii tăi încape

marți, 16 noiembrie 2010

Fragil

nu poţi jindui la nesfârşit
după ce nu poţi avea
ca un animal bine dresat
trebuie să treci prin cercul de foc
arunci ochii roată
primeşti aplauze
dai ocol arenei ca să arăţi
că eşti nevătămat
nimeni nu va observa
scârţâitul oaselor ce nu se armonizează
cu pasul elegant
zâmbetul cuceritor
sau rănile prea adânci
ca să se vindece vreodată

respectând reţeta, continui
marşul fragil încercând
inutil să ştergi clipa

vara m-aşteaptă
în caleaşca de dovleac
dar ziua mi-a risipit seminţele

miercuri, 6 octombrie 2010

aşchii de cuvânt

inima are patru camere
dar asta ştii şi tu
numai că îţi scapă
faptul că sunt goale
în zadar străduinţa să lipeşti
afişe cu prietenii întâmplător
culese

sub plânsul timpului
corăbii tăcute, visele
ţi se topesc
corăbii tăcute, iubirile
se deşiră ca mărgelele
de la gâtul mamei
când a aflat că există locuri
în suflet pe care nu le-a descoperit
până acum un fulger creează
o gaură-n cer tot aşa un chip
în căuşul ochilor adânceşte amintiri

ca un animal sălbatic
înţelegerea se apropie
pe furiş rânjind ca un liliac
singurătatea îţi reazămă coatele amare
peste umbra nopţii coborâtă
să vindece drumuri deschise
de poeţii cu limbă de şarpe

şi tu ştii, o ştiu şi eu
oamenii mari
zboară puţin
sau deloc
pentru că au aripi mici
sau deloc

viaţa e un joc
de fragmente imperfecte
în care încă te caut deşi
eşti doar o ruptură
a timpului meu



inima are patru camere
dar asta ştii şi tu
numai că îţi scapă
faptul că sunt goale
în zadar străduinţa să lipeşti
afişe cu prietenii întâmplător
culese

sub plânsul timpului
corăbii tăcute, visele
ţi se topesc
corăbii tăcute, iubirile
se deşiră ca mărgelele
de la gâtul mamei
când aflii că există locuri
în suflet pe care nu le-ai descoperit
până acum un fulger creează
o gaură-n cer tot aşa un chip
în căuşul ochilor adânceşte amintiri

ca un animal sălbatic
înţelegerea s-a apropiat
pe furiş rânjind singurătatea
îţi reazămă coatele amare
peste umbra nopţii coborâtă
să vindece drumuri deschise
de poeţii cu limbă de şarpe

şi tu ştii, o ştiu şi eu
oamenii mari
zboară puţin
sau deloc
pentru că au aripi mici
sau deloc

însă viaţa e un joc
de fragmente imperfecte
în care încă te caut deşi
eşti doar o ruptură
a timpului meu

vineri, 10 septembrie 2010

cinema

intri în viaţă
ca într-o sala de cinema
păşeşti din întuneric pleci pe furiş
pe linia existenţei eşti noua marionetă
regizori părinţi şcoală prieteni sistem cei norocoşi
au o plasatoare la îndemână ceilalţi...
pe bâjbâite cauţi un loc
te loveşti de întâmplări de oameni
inutil uni îşi pun ochelari
de luptă alţi de cal la început
mintea se roteşte în trombă străbate
împleticindu-se zona crepusculară
dintre dorinţe şi cerinţe logica
e interzisă mărşăluieşti înainte
şi înapoi pe podea de milenii
dar nu a trecut mai mult de o viaţă
uneori fiebinţeala din piept te mistuie
destinul flutură nepăsător distrăgându-te
în loc să te concentrezi pe centura
de siguranţă care te-ar putea salva
propria nesiguranţa este terefiantă
şansele de reuşită sunt egale cu cele de a face operaţie
pe propriul creier penintenţa face parte
din drumul pe care îndoiala te mută
de pe un picior pe altul
în căutarea unei poziţii stabile
domino-ul fricii cade
mai repede decât al binelui
între timp pe culoare te lupţi
pentru un loc cât mai în faţă
despre care nu ştii nimic dar ai auzit
vorbindu-se într-una mârâind
sorbi băutura amară a zilei
dependent de drogul fericirii
ideile le-nghesui la periferie locurile
tainice din suflet se prăfuiesc pe ecran
minciunile actorilor sunt ca ceaţa
deasupra mării toamna trebuie
să te obişnuieşti că te-ai născut
orb că trebuie să te descurci fără...

iar tu
cele mai multe ori singur
priveşti dansul luminii peste întinsul lumii

şi-ntr-un târziu dacă ai răbdare
moartea îşi dezvăluie delicateţea

luni, 6 septembrie 2010

fructele pământului

de atâtea gânduri
în plete am gust
de roşcate arogante emoţiile
pârguiesc capricioase
seninătăţi uşor amărui
petale căprui ascund
ghemuite nelinişti

de câte ori ferecăm pleoape
suntem intangibili
avem visele noastre la fel
cum timpul are nopţile în care
ispitiţi de jindul unui altceva
străbatem distanţele prin venele cerului
fără tristeţe
încercând să înhăţăm
o bucată de lume
în jur stâlpii cerului se prăbuşesc
sub cuvinte cu discrete
miresme de fum

aspre la fire aceste zile zbârcite
cu superba delicateţe
îmbrăcată de zbucium
a tinerilor
frumoşi ca toate fructele pământului

sâmbătă, 14 august 2010

realitate

noi suntem iele
călărim furtuni
deranjăm cu plânsul, murmurul,
glasul care cheamă, revendică
ne vânzolim pe
maţele oraşului
mustind sălbatic de viaţă
ronţăim întrebări
ridicăm
ziduri chinezeşti răsucite
din care lumina s-a scurs demult
sau voi v-aţi ascuns după?!
şi doar ca umbre păşiţi lângă noi
iar şi iar
până se instalează reflexul pavlovian
între feliile vieţii noastre

din când în când
scapă stafia unui surâs
tremurăm în adâncurile aspre ale
îndoielii

vineri, 13 august 2010

timiditate ( 2 )

sunt timid
dar nu mă tratez
recunosc
mai vorbesc
din când în când numai
cu mine rareori expediez
un cuvânt nu e
un fluture chiar
şi gesturile mi-s
zgârcit ai zice

între timp am învăţat
printre orgolii se păşeşte
în vârful picioarelor
eroii există doar în poveşti

joi, 12 august 2010

o zi strâmbă

azi e strâmbă
mâine pune în umbră
răsucirea firii
aruncă un ochi la cer
aripi de mac îmbracă
după-amiezi albe cu ramuri goale
riguroşi, japonezii editează dicţionare
semnificaţiile acestor rânduri scapă
e un timp de călcat în picioare
inimi, prieteni, ce-o mai fi
saltimbancii au spectacol permanent
în parlament petrec zile inventând coşmaruri
anxietatea bolboroseşte în măruntaie

mă cuprinde oboseala
şi atunci prefer să tac

sâmbătă, 7 august 2010

praf ( aşchii de piatră )

născuţi din praf
ne furişăm printre umbre
căutându-ne
râu de oameni alergând
spre posibile destinaţii şi nici un loc
unde să ne refugiem pentru că
nu există nimeni să ofere indicii
nimeni nu posedă
semnalmente după care să ne recunoştem
dar până se încheie marşul
înaintăm cât mai spre centru
acolo credem că se întâmplă
totul însă nu dăm decât peste haznaua
viselor noastre şi sfârşim
prin a-i pune eticheta
divertisment
în loc de să descălecăm
în podul palmei pe care tatuăm
„Atenţie, acest loc dăunează grav sănătăţii!”

ai grijă când e prea linişte
pe artera neagră a vieţii

joi, 5 august 2010

ritmuri

din amintirea unui mail
şi zece îmbrăţisări ademenite
de obrazul proaspăt
construiesc un drum
cu palmele, ochii şi sufletul
îl pietruiesc cu un pumn de licurici
să nu bâjbâim niciodată
uneori mi-e frică să merg înainte
uneori mă împiedic
îţi pleci uşor fruntea
gândul tău mângâie
pasul în doi sparge mulţimea întrebărilor
sub cerul de plumb regăsit
mi-e sufletul leagăn
arcuşului tău

luni, 12 iulie 2010

timiditate, umbră amară

lună, lună
demoazelă nebună
ce drum deschizi
de vindecat timizi
candizi şi nevolnici
poetaşii peltici?

s-o iau spre răsărit
pân’ voi fi isprăvit
în inimi de-antracit
pelinul de-ndulcit
din jegul vorbelor
şi înscenărilor

să mă-ntorc spre apus
într-un exil impus
pân’ fi-va descompus
visul fragil din noi
adânc ros de noroi
de-actualii ciocoi ?

zi, spre sud s-o apuc
pe buze cu-n trabuc
spre amicul Papuc
să devin başbuzuc?
pâine neagră să-mbuc
şi să-l cânt pe Coşbuc?

spre ţara zăpezii
a singurătăţii
între urşii polari
mai buni vizionari
decât mercenarii
vorbelor sforţate
sau resuscitate
azi articulate?

lună, cum să deduc
încotro să mă duc
să nu mă simt caduc ?

luni, 14 iunie 2010

anotimpuri murdare

în grădina Maicii Domnului
minunile se ţin
ca lanţul de bicicletă Pegas
urât mirositoare 7
vorbe ştirbe 4 fapte
lunecă peste noi
mai dese decât cariile din asfalt
sărăcia zgârie rozul
de copil în frământarea febrilă
a tuberculozei
politicienii glisează
de la stânga la dreapta
sau poate invers
căutând linia dreapta
spre propriul buzunar

iar noi
noi aşteptăm cuminţi
vremuri la fel de interesante ca
1241

curând
printre toanele capricioase
ale timpului
din hăţişul de mister care suntem
va sosi ziua când
chirciţi între lumi
vom respira disperare

până atunci
în ziua mântuirii
vom dansa de-a pururi
cercul imperfect
în scrâşnetul
dulcea amar
din cântecului spart
al României


varianta

în grădina Maicii Domnului
din semnul abecedarului
urât mirositoare 7
vorbe ştirbe plus 4 fapte
lunecă cu noi spre dezastru
ca desele carii după ploi
din asfalt,
mam’ am luat un 2 doi

Hai, sictir, toate minunile se deşir
ca lanţul de bicicletă într-un turnir

sărăcia zgârie rozul
de copil frământând febrilă
a morţii idilă cu solzul
pupezelor 8 ce glisează
din stânga la dreapta confuză
sau invers trag ipotenuză
spre propriul sertar călăuză

o catetă indică economia lui peşte
cealaltă, spre Dumnezeu priveşte printre deşte

adopt un Do să adulmece
număr de la 1 la 10
aştept ca cei piticii cuminţi
ştirile de la orele 5
interesante ca ajunu’
anului ’41
mai bine ne-ar puşca cu tunu’

de mirare că prinţesa Li Ameţeşte
când abia bâguie româneşte?

curând sinucigaş, vrei, nu vrei
printre parcursuri arbitrare
ale timpului blond de la trei
din hăţişul de mister şi disperare
va sosi ziua „şase” în care
viitorul chircit între gheare
va respira capitulare

până în clipa mântuirii
vom dansa de-a pururi imperfect
în ritmu’ amar al întâmplării
neomenească agonie
înţelenită-n nebunie
scrâşnind cântecul de mânie
din dulcea noastră Românie

1 martie 2011

luni, 31 mai 2010

Flori efemere

viaţa e un fuzelaj simplu
cu diverse proeminenţe aripi
ce-ntrerup uniformitatea zilei
din vârful cărora se-ntind
braţe ca nişte fuioare de fum
extensii ale voinţei
într-o încercare măruntă
de-a pescui fulgerarea
unui vis interior

în rest
bâjbâim circular
printre ciorchine
generatoare de suferinţă
sperând alienant să atingem
cercul de lumină
consonant

însă de cele mai multe ori colapsăm
urlând vertical
într-o explozie de artificii turbate
noi, florile efemere
ale lui Dumnezeu

vineri, 5 martie 2010

incantaţii

mi-e gura amară şi limba mi-e şui
Băseştii ne predică iar binele nu-i
mi-e milă de mine, mi-e groază de voi
arcanu’ m-ajunge să mă vâre-n convoi

putredul vorbelor m-aruncă-n noroi
cangrenele minţilor erupe şuvoi
urâtul şi arta păşesc laolaltă
guiţând note false mai ceva ca pe baltă

gunoaie pe străzi, mizerii în case
ne chiorăie maţe în ţol de mătase
Ilene umflate ne sunt mari genii
la TV feţi-frumoşi înşiră tâmpenii

Băseştii ne predică iar binele nu-i
mi-e gura amară şi limba mi-e şui

luni, 25 ianuarie 2010

Haiku

abisuri limpezi -

chiciură-n fântână sau

o pânză de paing?

fantasme

în vara asta
vreau să-nvăţ aşa cum nu se învaţă
nu despre stele ce noaptea o răsfaţă
de voi putea să prind între anotimpuri
un gust al sărutărilor şi-nţelesuri
de foc ce-nvolbură ulcioarele sub scrum
rotind neostenitul fantasmelor alb fum
prin ochi căprui privind dintre marasme
văpaia lor stingând dorurile-albastre

dar cine să mă-nveţe
ce n-am ştiut vreodată
ce gust să aibă noaptea
sau cât e de-efemeră
feroce, dragostea

vineri, 22 ianuarie 2010

Trece

cenuşa bântuise aseară
adusă de târziu-n spinare
şoptise mai ai o cărare
cu pietre în piept de străbătut
cel mai probabil un hop de dus
în ring în ritm de swing departe
de mine cuvintele împing
trece...

se topeşte gri-ul în noapte
străbat cu mişcări circulare
hârtiile, o întâmplare
număr paşii cu care timpul
ne-a tatuat în roşu limbul
în adâncuri luna creşte sâmburi
albe geamanduri pentru gânduri
trece…

alunec lin din răul de ieri
un fir de pelin se strecoară
între sunet şi tăceri pe străzi
carnea care m-ascunde e neagră
rugăciuni întorc amintiri din
neant înmuguresc arcuiri
spulberând distanţele, anii
trece...

ating dezamăgirea uşor
redevin osânditul, frământ
în pumni nelinişti, neştiutul
resemnarea-i pe chip decojită
vezi şi tu printre coji zâmbetul?
înhaţ norocul în braţe şi-Ţi spun:
Fie Doamne cum vrei Tu

a trecut

Despre mine

Fotografia mea
Cărţi publicate: "Muguri", antologie - 2006, Cluj-Napoca "Gesturi fireşti" - 2007, volum de proză, Iaşi "Poveştile de la Bojdeucă" - 2008, proză, Iaşi "Plictiseală si propuneri" - 2004, Cluj "Poveşti, povestiri, poezii" - 2005, Cluj "Mici poveşti pentru pitici" – 2006, Cluj, "Aripi pe cerul poeziei" - 2008, Giurgiu. Ana Basis, poezie, Brasov - 2008. Apariţii în: Revista literară „Oglinda literară”, revista literară „Visul”, revista „Agero”, „Universul copiilor”, revista „Muguri”, presa locală şi străinătate, mai ales în Franţa şi Canada.