Suntem cârtiţe
tenace ne mişcăm
într-un perimetru restrâns
cât se poate de împăcaţi
cu trucurile proprii
urmele noastre sparg
regularitatea zilei
pășim inconștient peste fisuri
mâzgălind pânze
cu ploi monotone
o dată, o singură dată dacă
ne-am opri
am scormoni angoasele celorlalţi
nevăzători aflaţi în alte găuri
pe alte planete
am cerceta ochiul făcut pe dos
care ne mână înainte
încercând evadarea din
sminteala acestui
secat univers
ne-ar trebui
şanse înafara timpului
să plonjăm pe alte căi
la sânul vreunei lumi
iluzorii
în profunzimile unei iubiri
imaginare
în dorinţa de a ne regăsi
pe noi, pietrele calde
ale începutului
Teodor Dume, incident între cuvinte
Acum 6 luni
7 comentarii:
Noi suntem cârtite... E mult miez în acest vers. Pentru că nouă ne e frică să privim lumina.
faine versuri!
Asta este constatarea nea privind spre adulti.
Multumesc de trecere
mi-a plăcut, doruleţ.
ţi-am deschis o pagină personală pe blogul meu www.teodordume.blogspot.com
eşti unul dintre administratorii blogului. te rog postează ce crezi tu.
cu prietenie,
teodor dume,
Suntem niste cartite pentru ca nu vedem ca daca facem ce ne place noua, le facem rau celor din jur.
mi-a placut >:D<
Marina, multumesc. Imi cer scuze că nu stiu cine esti. Poate ne întâlnim la scoală si mă tragi de mânecă, please.
Doru
Ok, Teodor.
O sa pun câte ceva.
Doruleț
ne-ar trebui
şanse înafara timpului
să plonjăm pe alte căi
la sânul vreunei lumi
iluzorii
în profunzimile unei iubiri
imaginare
în dorinţa de a ne regăsi
pe noi, pietrele calde
ale începutului
ce repede se plictiseste omul de ce are!poezia asta urmeaza un curs firesc,dar placut!asta este drumul ei!
Trimiteți un comentariu