cenuşa bântuise aseară
adusă de târziu-n spinare
şoptise mai ai o cărare
cu pietre în piept de străbătut
cel mai probabil un hop de dus
în ring în ritm de swing departe
de mine cuvintele împing
trece...
se topeşte gri-ul în noapte
străbat cu mişcări circulare
hârtiile, o întâmplare
număr paşii cu care timpul
ne-a tatuat în roşu limbul
în adâncuri luna creşte sâmburi
albe geamanduri pentru gânduri
trece…
alunec lin din răul de ieri
un fir de pelin se strecoară
între sunet şi tăceri pe străzi
carnea care m-ascunde e neagră
rugăciuni întorc amintiri din
neant înmuguresc arcuiri
spulberând distanţele, anii
trece...
ating dezamăgirea uşor
redevin osânditul, frământ
în pumni nelinişti, neştiutul
resemnarea-i pe chip decojită
vezi şi tu printre coji zâmbetul?
înhaţ norocul în braţe şi-Ţi spun:
Fie Doamne cum vrei Tu
a trecut
Teodor Dume, incident între cuvinte
Acum 6 luni
2 comentarii:
avem timp sa invatam să locuim in noi
pana in ultima clipă
doar dumnezeu stie ce vom invata
după
izbiti supravietuim unor furtuni sufletesti
ce ne transforma in sclavi cu trup de sarpe
si gheare de vultur
cautam rosturi neincetat pana obosim
apoi orbim uitand cautarea
fără bagaje
trecem dintr-o lume in alta
bulevarde pentru iubiri ucise
presarate cu lumanari aprinse
de cei ce locuiesc in noi
doru
sunt atat de bucuroasa de final!Poezia asta are ritmul tau zilnic.Este ca o avalansa?
e buna poezia...am revenit
Trimiteți un comentariu