viaţa e un fuzelaj simplu
cu diverse proeminenţe aripi
ce-ntrerup uniformitatea zilei
din vârful cărora se-ntind
braţe ca nişte fuioare de fum
extensii ale voinţei
într-o încercare măruntă
de-a pescui fulgerarea
unui vis interior
în rest
bâjbâim circular
printre ciorchine
generatoare de suferinţă
sperând alienant să atingem
cercul de lumină
consonant
însă de cele mai multe ori colapsăm
urlând vertical
într-o explozie de artificii turbate
noi, florile efemere
ale lui Dumnezeu
Teodor Dume, incident între cuvinte
Acum 6 luni
3 comentarii:
lasa-ma sa te invat sa spinteci aerul
fara aripi ii spune copilul
mai marelui, picatura rupta din el
imagineaza-ti un varf de munte
il vezi? e atat de aproape
hai,tine-te dupa mine daca poti
o sa fiu o vreme ,sus ,acolo
ai ajuns … in sfarsit
sa stii ca nu m-am plictisit asteptandu-te
am privit lumea
e atat de frumoasa
ce faci? calca cu grija
vrei sa cadem impreuna?
locul l-am cladit doar pentru unul singur
cu multa vreme in urma
o sa incerc sa stau eu intr-un picior
acela cu care sar sotronul
ca sa te simti mai in largul tau
ti-e frica de inaltime!
poti sa ma strangi de mana
si o sa-ti treaca
ti-a trecut?
lasa soarele sa-ti umple sufletul
ai nevoie de caldura
altfel o sa simti raceala aerului
cum iti biciuie trupul
inchide ochii,hai inchide-i odată
spune-mi ce vezi
cum nimic?
cat esti de departe de lumea mea
si cat de aproape de mine
asculta …auzi?
nu.nu e vantul
sunt cei care se vaita-n prabusire
vezi cerul unde-i mai albastru?
acolo duce zborul meu
ti-e teama?
daca vrei sa renunti o poti face
si eu o sa ma-nalt singur
o,esti curajos
atunci am sa numar pana la trei
si sarim
nu trebuie sa te gandesti la nimic
doar la maretia zborului
ups,ai trisat …hai da-mi mana
nu-mi vine sa te las sa te alaturi celor de jos
si de data asta n-o sa-ti mai dau drumul
invatam maretia zborului din noi
Ioana, nu stiu cine esti, nu stiu cum sa inteleg comentariile tale.
Poate ma cauti pe mail.
DEI
Trimiteți un comentariu