născuţi din praf
ne furişăm printre umbre
căutându-ne
râu de oameni alergând
spre posibile destinaţii şi nici un loc
unde să ne refugiem pentru că
nu există nimeni să ofere indicii
nimeni nu posedă
semnalmente după care să ne recunoştem
dar până se încheie marşul
înaintăm cât mai spre centru
acolo credem că se întâmplă
totul însă nu dăm decât peste haznaua
viselor noastre şi sfârşim
prin a-i pune eticheta
divertisment
în loc de să descălecăm
în podul palmei pe care tatuăm
„Atenţie, acest loc dăunează grav sănătăţii!”
ai grijă când e prea linişte
pe artera neagră a vieţii
Teodor Dume, incident între cuvinte
Acum 6 luni
3 comentarii:
Mi-a plăcut. Uite citesc fără să mă opresc. O poezie inspirată din din trăiri. Când ai ceva de transmis reușesti.Si nu prin cuvantul atentie!
ce sa mai zic de final
"ai grijă când e prea linişte
pe artera neagră a vieţii"
nimic....ai dreptate!
foarte interesant...chiar mi-a placut ce-ai scris si sentimentele pe care le traiesti cand citesti sunt destul de interesante. sub masca unor cuvinte frumoase reusesti sa transmiti si sa creezi cititorului diverse sentimente, care sunt destul de "vizibile". Succes in continuoare!
Ioana, Estera
ma bucur ca versurile mele v-au vorbit, au ajuns la inima voastra.
DEI
Trimiteți un comentariu