nu poţi jindui la nesfârşit
după ce nu poţi avea
ca un animal bine dresat
trebuie să treci prin cercul de foc
arunci ochii roată
primeşti aplauze
dai ocol arenei ca să arăţi
că eşti nevătămat
nimeni nu va observa
scârţâitul oaselor ce nu se armonizează
cu pasul elegant
zâmbetul cuceritor
sau rănile prea adânci
ca să se vindece vreodată
respectând reţeta, continui
marşul fragil încercând
inutil să ştergi clipa
vara m-aşteaptă
în caleaşca de dovleac
dar ziua mi-a risipit seminţele
Teodor Dume, incident între cuvinte
Acum 6 luni
2 comentarii:
Eu as renunta la ultimul vers.
Sau
vara m-aşteaptă
în caleaşca de dovleac
ziua a învelit seminţele
cu pământul fertil
O parere Doru, sper ca nu ma certi!
Ioana,
astept parerile tale oricand
despre final, acele seminte sunt visele, mai degraba iluziile care ne insotesc in prima parte a vietii;
din pacate viata le imprastie din ce in ce mai devreme.
D.
Trimiteți un comentariu