MAREA

Bell’s song in the wind -

The cold light of the morning

Over the ocean

Marea, eternitate albastră!

albe broderii

seara peste mare -

doar valurile

Necuprinsă de nimeni şi nimic, împodobită cu şaluri lungi de spumă, tronează peste stânci şi peşti. Mantia-i vopsită în nuanţe multiple, de la albastrul întunecat al abisurilor până la transparenţa plajelor, te învăluie, te absoarbe...

un răsărit de vis

dezvăluie prin alge

solzii argintii

Maiestuoasa zeiţă ştie, vede tot, adună lucruri fel de fel, pe aşternutul de piatră şi nisip ce-i este hărăzit.

Clipoceşte stins când atinge carena vaselor sau vorbeşte prin mugete, lovindu-se sălbatic de recifuri şi faleze.

nori în turmă -

pe mare, singuratic

corăbierul

Regină neagră peste sărate mistere e schimbătoare la faţă căci se ştie fermecătoare. Poate fi timidă, ruşinoasă. Atunci mâinile ei, valuri ce mor liniştite la mal, abia te ating, ca adierea zefirului. Te cucereşte fără să ştii când cu fermecatele dezmierdări ale întâilor zile de iubire. Alteori, aşezată pe nisipuri aurii sub felia de bostan a lunii, te ascultă leneş sau îţi susură dulci, neuitate şoapte. Refluxul îi dezveleşte umărul seducător, scoţând la iveală stele şi căluţi mărunţi.

azi lună plină -

între crengi de coral

căluţi de mare

Când îi stai împotrivă, amar de tine. Se zbate orgolioasă, plină de nerv. Mâine, mâine fi-va furtunoasă căci te doreşte altfel decât te ştii. O vei găsi abilă, vicleană, agilă, tenace.

târzie amiază -

sub ropotul furtunii

s-a frânt catargul

Doar vântul, prieten bun, îndrăzneşte s-o mângâie, s-o răscolească, s-o joace. Îi piaptănă alge şi muşchi în pletele căzute pe frunte, răvăşeşte coliere de mărgele verzi.

Hai, încearcă! Pune-ţi urechea la gura unei spirale sidefii! Ascultă! Sunt buzele ei murmurând ameţitor poveşti de dragoste vechi precum pământul, ori noi, ca ziua de azi.

nopţi înlunate –

pe albastra planetă

regină, marea

în nisipul uitării

urmele tainelor pier