anotimpuri murdare

în grădina Maicii Domnului
minunile se ţin
ca lanţul de bicicletă Pegas
urât mirositoare 7
vorbe ştirbe 4 fapte
lunecă peste noi
mai dese decât cariile din asfalt
sărăcia zgârie rozul
de copil în frământarea febrilă
a tuberculozei
politicienii glisează
de la stânga la dreapta
sau poate invers
căutând linia dreapta
spre propriul buzunar

iar noi
noi aşteptăm cuminţi
vremuri la fel de interesante ca
1241

curând
printre toanele capricioase
ale timpului
din hăţişul de mister care suntem
va sosi ziua când
chirciţi între lumi
vom respira disperare

până atunci
în ziua mântuirii
vom dansa de-a pururi
cercul imperfect
în scrâşnetul
dulcea amar
din cântecului spart
al României


varianta

în grădina Maicii Domnului
din semnul abecedarului
urât mirositoare 7
vorbe ştirbe plus 4 fapte
lunecă cu noi spre dezastru
ca desele carii după ploi
din asfalt,
mam’ am luat un 2 doi

Hai, sictir, toate minunile se deşir
ca lanţul de bicicletă într-un turnir

sărăcia zgârie rozul
de copil frământând febrilă
a morţii idilă cu solzul
pupezelor 8 ce glisează
din stânga la dreapta confuză
sau invers trag ipotenuză
spre propriul sertar călăuză

o catetă indică economia lui peşte
cealaltă, spre Dumnezeu priveşte printre deşte

adopt un Do să adulmece
număr de la 1 la 10
aştept ca cei piticii cuminţi
ştirile de la orele 5
interesante ca ajunu’
anului ’41
mai bine ne-ar puşca cu tunu’

de mirare că prinţesa Li Ameţeşte
când abia bâguie româneşte?

curând sinucigaş, vrei, nu vrei
printre parcursuri arbitrare
ale timpului blond de la trei
din hăţişul de mister şi disperare
va sosi ziua „şase” în care
viitorul chircit între gheare
va respira capitulare

până în clipa mântuirii
vom dansa de-a pururi imperfect
în ritmu’ amar al întâmplării
neomenească agonie
înţelenită-n nebunie
scrâşnind cântecul de mânie
din dulcea noastră Românie

1 martie 2011

Flori efemere

viaţa e un fuzelaj simplu
cu diverse proeminenţe aripi
ce-ntrerup uniformitatea zilei
din vârful cărora se-ntind
braţe ca nişte fuioare de fum
extensii ale voinţei
într-o încercare măruntă
de-a pescui fulgerarea
unui vis interior

în rest
bâjbâim circular
printre ciorchine
generatoare de suferinţă
sperând alienant să atingem
cercul de lumină
consonant

însă de cele mai multe ori colapsăm
urlând vertical
într-o explozie de artificii turbate
noi, florile efemere
ale lui Dumnezeu

incantaţii

mi-e gura amară şi limba mi-e şui
Băseştii ne predică iar binele nu-i
mi-e milă de mine, mi-e groază de voi
arcanu’ m-ajunge să mă vâre-n convoi

putredul vorbelor m-aruncă-n noroi
cangrenele minţilor erupe şuvoi
urâtul şi arta păşesc laolaltă
guiţând note false mai ceva ca pe baltă

gunoaie pe străzi, mizerii în case
ne chiorăie maţe în ţol de mătase
Ilene umflate ne sunt mari genii
la TV feţi-frumoşi înşiră tâmpenii

Băseştii ne predică iar binele nu-i
mi-e gura amară şi limba mi-e şui

Haiku

abisuri limpezi -

chiciură-n fântână sau

o pânză de paing?

fantasme

în vara asta
vreau să-nvăţ aşa cum nu se învaţă
nu despre stele ce noaptea o răsfaţă
de voi putea să prind între anotimpuri
un gust al sărutărilor şi-nţelesuri
de foc ce-nvolbură ulcioarele sub scrum
rotind neostenitul fantasmelor alb fum
prin ochi căprui privind dintre marasme
văpaia lor stingând dorurile-albastre

dar cine să mă-nveţe
ce n-am ştiut vreodată
ce gust să aibă noaptea
sau cât e de-efemeră
feroce, dragostea

Trece

cenuşa bântuise aseară
adusă de târziu-n spinare
şoptise mai ai o cărare
cu pietre în piept de străbătut
cel mai probabil un hop de dus
în ring în ritm de swing departe
de mine cuvintele împing
trece...

se topeşte gri-ul în noapte
străbat cu mişcări circulare
hârtiile, o întâmplare
număr paşii cu care timpul
ne-a tatuat în roşu limbul
în adâncuri luna creşte sâmburi
albe geamanduri pentru gânduri
trece…

alunec lin din răul de ieri
un fir de pelin se strecoară
între sunet şi tăceri pe străzi
carnea care m-ascunde e neagră
rugăciuni întorc amintiri din
neant înmuguresc arcuiri
spulberând distanţele, anii
trece...

ating dezamăgirea uşor
redevin osânditul, frământ
în pumni nelinişti, neştiutul
resemnarea-i pe chip decojită
vezi şi tu printre coji zâmbetul?
înhaţ norocul în braţe şi-Ţi spun:
Fie Doamne cum vrei Tu

a trecut

în şase paşi

din ploi despletite
beţie amară
umbrele - adună
ecouri pe stradă
a bocet atârnă
tăcerea albastră
în şişuri de beznă
durerea se leagă
sub paşii de gheaţă
câmpia se-ncheagă
în os de lumină
asprimea păleşte
sub piele de noapte
gânduri şi şoapte
de fiinţă pustie
ce nu se cunoaşte