tu ce faci?

pe-acolo-aici
cu un mic zâmbet furat
sau poate-n dar căpătat
de la soare răsare
de prin abecedare
rostogolesc
și bolborosesc
poveşti pentru pitici
printre coperți cu arici
şi ca un pricolici
să nu mă contrazici
caut podele-n stele
sper să m-ajute albinele
să caţăr balustradele
de-aici pân’ la Orion
desenez un canion
şi-mi ridic un bastion
totul doar cu un creion
după-așa cascadorie
plec într-o călătorie
să-mi deschid o brutărie
mică cât o farfurie
unde coacem geometrie

ochii închid și visez
în deşert mă așez
spațiul necunoscut
„unde exişti neprefăcut”

pe-acolo-aici



inspirată de un vers din poezia „august în toamnă”, Victor Marinescu
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13900375/august_%C3%AEn_toamn%C4%83

Good Morning, Beautifull

întorc capul după fiecare noapte

dacă, ar fi să plec
voi lua cu mine chipul tău și arzândele-ți șoapte
flămânde de lumină
ca timpul să ne aparțină

dacă ar fi să plec
voi picta pe nisip basmul întâmplării
te-ai îmbrăca cu mine
în fiecare amănunt
să simţi că trăiesc

dacă ar fi să plec
voi ridica din mângâierile tale culcuş
după colţul ochilor aproape gândului
să-ţi fiu zâmbetul

dacă ar fi să plec
voi părăsi iluziile copilăriei
împletind alte anotimpuri din
fumul străinelor gânduri

dar azi...
azi mai rămân

o clipă

frustă tăietură de bisturiu

sunt înger zămislit
cu rădăcini de piatră
trupul meu închide demoni
ce se strecoară în fiecare crăpătură
din ţărâna nedesțelenită strivindu-mi
fructele nenăscute mirajul
rămâne la uşa mea
înfometat

Singur cu iarnă

singur acasă
răsfoind noua carte
m-au prins zorile

miros de cafea
adie dinspre Lipscani
gri pe străzi şi-n cer

un ciob de gheaţă ce refuză să se topească în mâna mea

plouă...
stropi calzi aleargă în herghelii cenuşii
prin dezordinea pietrelor

ai scris...
cuvintele m-au alungat
în amurgul căţărat pe coamele minţii
copleşit de o oaste de coşmaruri
mă întreb ce s-ar putea întâmpla...

pentru o prea lungă secundă
mă simt înfrânt
aruncat într-o groapă
cu doi metri de noroi peste chip

și plouă...

adevărul
îmi spală faţa de rânjetul unor sentimente aiurite
şi-au ţesut pânza în colţurile buzelor
pe ecran scrisoarea înmugureşte a ceaţă
literele s-au preschimbat în praf

independent de mine trupul
se cutremură cu un icnet
răsuflarea se încreţeşte a durere
tropotind sălbatic gândurile
călăresc sufletul

o clipă,

apoi
logica mă reaşează din nou
între rânduri, trag aer în piept,
adânc mi-arunc privirea căutându-te
dincolo de pixeli

un fulger de mânie mă înghesuie
la naiba! îmi spun
arunc dorințele din cercul zdrenţuit
te privesc în ochi, vorbim despre vreme
și renunţ la tristeţe ca la o păpuşă
mototolită

undeva în mine plouă,
plouă amar

e timpul meu să zbor
însă...

Baby, don’t cry tomorow

inimă, scrie
timpul mă arde,
cenuşă e mâine
şi ca cenuşa se-mparte
în vânt,
în cuvânt
în zbor

sau în dor?!