la un capăt al lumii mele stă luna,
din celălalt, soarele mă veghează;
în faţă cerul, spatele sprijină Pământul;
ochii deschişi trăiesc ”ziua”
pleoapele „noaptea” o visează.
2007
Teodor Dume: Locul în care zăbovește timpul
Acum 5 săptămâni
Un comentariu:
si eu care ma intrebam cum de nu obosesti...de ce esti binecuvantat...de ce faci din noapte zi!
lumea era si pentru ca nu avea locuitori a trebuit sa te nasti tu!
candva spuneai ca-ti doresti sa fii
un nou Labis...ei bine, ai reusit sa fii tu Doru Emanuel Iconar!
Trimiteți un comentariu